Trecutul, prezentul și viitorul izolațiilor
Clădirile au început să se termoizoleze din cele mai vechi timpuri.
În continuare, pe scurt istoria și explicațiile cele mai relevante.
Începuturile
Încă de la început, alături de apă și hrană, adăpostul a stat la baza evoluției omenirii. Pentru că sunt nevoi de bază, în continuare depindem ele și le apreciem. Casele sau adăposturile noastre au în prezent același rol pe care îl aveau și în Paleolitic: să ne protejeze de mediul exterior și de pericolele care vin de acolo. La fel ca apa și mâncarea, adăposturile noastre au evoluat odată cu nevoile și cu dezvoltarea intelectuală a indivizilor. Acest lucru a condus indirect și la evoluția sistemelor pentru izolația adăposturilor/caselor.
Când a fost izolația termică inventată?
Pentru a răspunde la această întrebare îți voi povesti mai departe evoluția acestei nevoi și a soluțiilor inginerești care au fost folosite de-a lungul timpului.
Izolațiile termice în Paleolitic
Înainte cu mult să se știe despre Lambda, Rezistența termică, Reflectivitate, Emisivitate și altele, oamenii se adăposteau în peșteri și alte adăposturi naturale. Pentru că peste tot erau pericole, oamenii se temeau de orice, iar căldura și frigul erau pericole fatale. Primii oameni abia dacă aveau câteva unelte. Deși erau preistorici, natura și nevoia i-a învățat să se izoleze. O făceau cu blănuri de animale și frunze, iar pentru a izola intrările în adăposturi împleteau crengi. Deși aveau o înțelegere limitată, instinctiv încercau să păstreze căldura înăuntru și frigul afară.
Izolațiile termice în Egiptul Antic
Egiptenii antici au fost primii care au integrat izolarea temică în construirea clădirilor. În acea perioadă, clima în zona Egiptului era mult mai temperată decât acum, însă iarna, noaptea și în zilele din timpul verii se înregistrau minime și maxime extreme de temperatură.
Pentru a ameliora aceste neajunsuri și a putea avea adăposturi mai sigure și mai confortabile, au creat în mod ingenios cărămizi de lut, care aveau rolul de a acționa ca niște blocuri de piatră. Astfel, au reușit să oprească mai mult căldura la interior și să oprească pătrunderea aerului rece de afară. De asemenea, cărămizile de lut lăsau mai puțină căldură să pătrundă în case în zilele de vară, spre deosebire de blocurile de piatră, ceea ce reducea supra-încălzirea locuințelor.
Izolațiile termice în Roma Antică
Romanii au inventat alte tipuri de izolații termice și anume izolațiile pentru instalațiile sanitare.
Renumitele băi romane aveau nevoie ca apa să ajungă la o temperatură ridicată, însă sursa de încălzire trebuia să fie la o distanță suficientă, astfel încat fumul provenit de la focul cu care apa era încălzită să nu afecteze calitatea aerului din interior sau, în cazul izvoarelor geotermale, apa să poată ajunge în interiorul băilor la o temperatură acceptabilă. Astfel, au început să izoleze conductele cu mulaje de plută. Pluta învelea conductele și astfel permitea funcționarea optimă a renumitelor băi romane.
Izolarea termică a caselor Vikingilor
Datorită climatului Scandinav și a abundentei masei lemnoase, vikingii nu au avut posibilitatea de a inventa soluții prea avansate pentru izolarea caselor, primordială fiind rezistență acestora.
Astfel, au folosit o combinație de lemn, care asigura structura. Pentru a limita deteriorarea lemnului și apariția unor goluri în pereții caselor, Vikingii au tencuit casele cu lut sau pământ. Astfel, reușeau să preîntâmpine daunele în timpul iernilor extrem de violente.
Modele de case din Scandinavia
Cabana Scandinava
Acoperis Natural
Acoperis de lemn
Cladire Vikinga
Izolarea termică a caselor în Evul Mediu
Epoca în care au început să apară construcțiile de dimensiuni mari, a arătat că este nevoie de o izolare termică mai eficientă.
În această perioadă au fost inventate cele mai frumoase izolații termice interioare, acele pânze și covoare care se așezau pe pereți și tavane, respectiv pe podele. Era o formă foarte eficientă de izolare termică și în același timp, respectivele pânze și covoare termoizolante erau pictate cel mai
adesea cu scene din bătălii sau din bibilie. Nici până în ziua de astăzi aceste izolații termice nu au fost detronate la capitolul aspect, de nici o altă soluție termoizolantă.
Izolațiile termice în timpul revoluției industriale
Odată cu revoluția industrială, a apărut necesitatea utilizării unor materiale termoizolante ieftine și la scară largă.
Era nevoie de acestea pentru izolarea termică a noilor fabrici care se întindeau peste tot în Europa și America de Nord.
Aplicația principală pentru care era nevoie de aceste izolații era izolarea termică a conductelor și a tubulaturilor, esențială pentru a permite desfășurarea fluxurilor tehnologice și a funcționării fabricilor și a uzinelor.
Aceasta a fost perioada în care azbestul s-a remarcat pentru a doua oară în istorie ca și material termoizolant.
Tot în perioada revoluției industriale s-au dezvoltat și marile tipografii. Acestea consumau cantități foarte mari de hârtie. Au descoperit că umplând golurile din tavane și pereți, reușeau să izoleze termic încăperile, crescând gradul de confort. Mai târziu, această formă de izolare termică a născut un nou concept, acela cu izolații din celuloză.
Izolația cu vată minerală, invenția anilor 1930 – 1940
Vata minerală a fost descoperită în anii 1930 și, spre deosebire de celelalte materiale termoizolante folosite pana în acel moment, avea marele avantaj că era ignifugă, în mod natural. Casele au început de atunci să fie izolate termic cu acest material extras din minerale precum siliciu și bazalt.
Izolațiile termice ale anilor 1970 – 1980
Odată cu evoluția industriei chimice,principalul dezavantaj al izolațiilor cu hârtie, denumită ulterior celuloză, a fost înlăturat. În urma tratamentelor cu substanțe chimice de ignifugare, celuloza a început din nou să fie folosită la izolarea termică a clădirilor. Aceasta are avantajul că intra în toate colțurile și nu lasă goluri.